The truly creative mind in any field is no more than this:

A human creature born abnormally, inhumanly sensitive. To him... a touch is a blow, a sound is a noise, a misfortune is a tragedy, a joy is an ecstasy, a friend is a lover, a lover is a god, and failure is death.

Add to this cruelly delicate organism the overpowering necessity to create, create, create -- so that without the creating of music or poetry or books or buildings or something of meaning, his very breath is cut off from him. He must create, must pour out creation. By some strange, unknown, inward urgency he is not really alive unless he is creating.


—Pearl S. Buck—

February 10, 2010

August 3, 2008, 11:27 PM


Plang deja de ore intregi. Nu-mi amintesc sa fi plans vreodata atata, fara oprire. Pur si simplu nu ma pot controla.


Si tu esti acolo, cu viata ta, cu oamenii aia, in orasul ala, unde totul e al tau si te face sa traiesti, de unde eu am plecat, unde eu am suferit. De asta mergeam cu taxiul, ca tot te intrebai. Sa plang linistita, sa nu vad oamenii. Rar, cand ieseam din casa.


Nu mai pot. Nu pot trai asa. Innebunesc de tot. Ma simt ca o moarta umblatoare printr-un oras viu. Acum simt ca ma omoara orasul asta, ma sufoca, ca nu mai e al meu, e al meu cu tine.


(...)


Si cand ma gandesc cat de hepi eram sa ies seara de la job si sa te vad, sa stau cu tine. E naspa de oamenii care traiesc pt asta, ca sa iubeasca, care respira numai iubiti... grav.


(...)


Nu pot trai cu astea. Nu pot respira. Nu pot. Eu nu-s asa, eu nu pot asa. E de prea mult timp asa. Si poate maine aflu ca am cancer si ca nu a mai venit nici curandul promis de tine si ca nu o sa mai am timp sa fiu hepi. Eu nu suport sa tot aman lucrurile. Acum trebuia sa fie, era important pt mine sa fie.


(...)


Tu de fapt mereu ai dorit doar episoade, un pic de adrenalina, un pic de nebunie in viata ta, pe care o nebuna ca mine ti le poate da, un pic de drog... nu un serial. Imatura si prea copil, prea sensibila pentru lumea asta. Cred ca de asta mi-a placut asa mult Anais, si ea avea probleme cu capul, suferea ca nu era iubita si le tot scria. Mereu cu teama sa nu fie abandonata. Cum ma simt si eu acum, abandonata pt a nu stiu cata oara. Nu mai sunt coerenta, nici nu stiu ce scriu aici, curge sange din degete, lacrimi peste mine... nu mai suport. Si tu n-ai nevoie de disperate, tu ai nevoie de libertate. Nepretuita ta libertate.


(...)


Nu ma cauta, acum iti spun clar, definitiv. (Ma amagesc eu iar ca m-ai fi cautat...nebunia.....) Mi-ai aratat tot. Nu trebuie sa vad mai mult. Funny, aici nici nu ma pot imbata. Pretul ca sa uiti si sa nu mai doara e prea mare. E absurd ce am cerut, sa lasi tot ca sa fii cu mine. Oricand am cerut ceva a fost absurd.


Te-am eliberat de necesitatea, obligatia, povara de a-mi mai spune...voi fi ok la un moment dat.

Nu ma cauta. Ever. Punct.


1 comment:

  1. beautiful. cocorosie. anais.vargas llosa. foucault. nu sunt singura.

    ReplyDelete